Ți-ai pus vreodată întrebarea de-I Domnul mulțumit
De ceea ce tu lași în urmă de când te-ai pocăit?
Se vede-n tine bunătatea ce și în Hristos era
Blândețea și sinceritatea, le ai în viața ta?

De cât te dăruiești-n lucrare, e oare suficient,
Răspunzi tu glasului de sus în orișice moment?
Te vede lumea diferit, schimbat de cum erai?
Departe de cei cu care și tu batjocoreai?

E Domnul mulțumit de tine, de cât tu rod aduci,
Sau ai rămas cumva în urmă, pierdut pe la răscruci?
Ești oare încurajare și pentru cei slăbiți,
Le-aduci cuvânt de-mbărbătare sau doar tu îi eviți?

E Domnul mulțumit de tine de cât tu Îl slăvești,
Și chiar în încercări, smerit Îi mulțumești?
E Domnul mulțumit de câți talanți ai strâns?
În viața ta, creștine ai lucrat sau doar te-ai plâns?

E Domnul mulțumit atunci când în cale-ți scoate
Un om sărman, lipsit, cu speranțele furate
Te-oprești ghidat de Duhul ce-ți spune să-l ajuți,
Cum a făcut Isus, ajutându-i pe cei mai mulți?

E Domnul oare mulțumit de timpul ce tu îl petreci
În rugă cu El pe genunchi, în toiul nopților gri și reci?
Iar de purtarea ta prin lume, de felul cum îți e aspectul
Ce crezi, e Domnul mulțumit, vede-n tine ucenicul?

Încearcă azi creștine drag, la acestea tu să îți răspunzi
Și vezi ce îți mai lipsește, de fapte bune să abunzi
Încearcă să răspunzi cu DA, la misterioasa întrebare,
E Domnul de mine mulțumit? Ajută-mă, Dumnezeule mare!